Misiune :: ISHG

Declarație de angajament și principii de bază ale misiunii

Declarația de angajament a Institutului pentru Studii de Holocaust și Genocid (ISHG) se bazează pe principiile stipulate în Declarația Forumului Internațional de la Stockholm privind Holocaustul din anul 2000 și include angajamentul nostru de a ne aminti de toate victimele persecuțiilor naziste și fasciste, precum și victimele tuturor celorlalte genociduri pe care omenirea le-a cunoscut.

Am adoptat ca definiție a Holocaustului cea oferită de Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite, unul dintre principalii noștri parteneri în domeniul educației și cercetării Holocaustului. Conform acestei definiții, „Holocaustul a fost persecuția sistematică, birocratică, sponsorizată de stat și uciderea a șase milioane de evrei de către regimul nazist și colaboratorii săi. «Holocaust» este un cuvânt de origine greacă care înseamnă «sacrificiu prin foc”. Naziștii, care au ajuns la putere în Germania în ianuarie 1933, credeau că germanii erau «superiori din punct de vedere rasial» și că evreii, considerați «inferiori», constituiau o amenințare străină pentru așa-numita comunitate rasială germană. Autoritățile germane au vizat și alte grupuri din cauza perceputei lor «inferiorități rasiale»: romi (țigani), persoanele cu dizabilități și unii dintre popoarele slave (polonezi, ruși și alții). Alte grupuri au fost persecutate din motive politice, ideologice și comportamentale, printre care comuniști, socialiști, martorii lui Iehova și homosexuali.

În primii ani ai regimului nazist, guvernul național-socialist a înființat lagăre de concentrare pentru a închide acolo oponenți politici și ideologici reali și imaginați. În urma invaziei Uniunii Sovietice în iunie 1941, Einsatzgruppen (grupuri operaționale; unități mobile de ucidere) s-au mutat în spatele liniilor germane pentru a efectua operațiuni de crimă în masă împotriva evreilor, romilor și oficialilor statului sovietic și ai Partidului Comunist. SS-ul, poliția și unitățile militare germane au ucis peste un milion de evrei, femei și copii, și sute de mii de alții. Între 1941 și 1944, autoritățile germane naziste au deportat milioane de evrei din Germania, din teritoriile ocupate și din țările multor aliați ai Axei sale către ghetouri și centre de ucidere, adesea numite lagăre de exterminare, unde aceștia au fost uciși în instalații de gazare special dezvoltate. În 1933, populația evreiască din Europa se ridica la peste nouă milioane de persoane. Până în 1945, germanii și colaboratorii lor au ucis aproape doi din trei evrei europeni ca parte a «soluției finale», politica nazistă de exterminare a evreimii europene”.

Ne angajăm să ne amintim de crimele din trecut, cu scopul de a le preveni în viitor. În consecință, suntem dedicați Declarației Forumului Internațional de la Stockholm privind Holocaustul, semnată atât de România, cât și de Ungaria, care are următorul conținut:

„Holocaustul (Shoah) a provocat fundamental temeliile civilizației. Caracterul fără precedent al Holocaustului va avea întotdeauna un sens universal. După o jumătate de secol, rămâne un eveniment suficient de apropiat în timp încât supraviețuitorii să poată mărturisi în continuare ororile care au cuprins poporul evreu. Suferința cumplită a multor milioane de alte victime ale naziștilor a lăsat o cicatrice de neșters în toată Europa.
Amploarea Holocaustului, planificată și realizată de naziști, trebuie să rămână încrustată pe veci în memoria noastră colectivă. Jertfele altruiste ale celor care au sfidat naziștii și, uneori, și-au dat propria viață pentru a proteja sau salva victimele Holocaustului, trebuie, de asemenea, să fie înscrise în inimile noastre. Abisurile ororilor și înălțimile eroismului lor pot fi pietre de hotar în înțelegerea capacității umane pentru rău și pentru bine.
Cu umanitatea încă înfricoșată de genocid, curățire etnică, rasism, antisemitism și xenofobie, comunitatea internațională are o responsabilitate solemnă de a lupta împotriva acestor rele. Împreună trebuie să susținem adevărul teribil al Holocaustului împotriva celor care îl neagă. Trebuie să consolidăm angajamentul moral al popoarelor noastre și angajamentul politic al guvernelor noastre, pentru a ne asigura că generațiile viitoare pot înțelege cauzele Holocaustului și vor reflecta asupra consecințelor sale.
Ne angajăm să ne consolidăm eforturile de promovare a educației, memorializării și cercetării despre Holocaust, atât în țările noastre care au făcut deja multe lucruri, cât și în cele care aleg să se alăture acestui efort.
Împărtășim un angajament de a încuraja studiul Holocaustului în toate dimensiunile sale. Vom promova educația despre Holocaust în școlile și universitățile noastre, în comunitățile noastre și o vom încuraja în alte instituții.
Împărtășim un angajament de a comemora victimele Holocaustului și de a-i onora pe cei care s-au opus acestuia. Vom încuraja în țările noastre forme adecvate de memorializare a Holocaustului, inclusiv o zi anuală de comemorare a Holocaustului.
Împărtășim angajamentul de a arunca lumină asupra umbrelor încă ascunse ale Holocaustului. Vom lua toate măsurile necesare pentru a facilita deschiderea arhivelor pentru a ne asigura că toate documentele legate de Holocaust sunt disponibile cercetătorilor.
Este potrivit ca această primă mare conferință internațională a noului mileniu să își declare angajamentul de a planta semințele unui viitor mai bun în mijlocul solului unui trecut amar. Empatizăm cu suferința victimelor și ne inspirăm din lupta lor. Angajamentul nostru trebuie să fie să ne amintim de victimele care au pierit, să respectăm supraviețuitorii care sunt încă alături de noi și să reafirmăm aspirația comună a umanității pentru înțelegere reciprocă și dreptate.”

Mai mult, prin intermediul Institutului pentru Studii de Holocaustul și Genocid,

Vom face tot posibilul pentru a ne asigura că pierderile materiale întâmpinate de comunitățile evreiești sunt în mod just compensate, bunurile imobile și mobile, precum și alte valori și interese pierdute sunt restituite în conformitate cu Tratatul de pace de la Paris și că lecțiile acestor evenimente sunt pe deplin învățate.

Vom continua să încurajăm comemorarea Holocaustului cu ocazia Zilelor anuale de comemorare a Holocaustului din România și Ungaria, precum și a Zilei Internaționale de Comemorare a Holocaustului din 27 ianuarie, stabilită de reprezentanții celor 46 de guverne din întreaga lume, care s-au întâlnit la 27 ianuarie 2000 la Stockholm pentru a discuta chestiuni privind educația despre Holocaust, despre comemorarea și cercetarea acestui genocid.

Apreciem o societate liberă, respectuoasă și democratică. Condamnăm prejudecățile, discriminarea și rasismul.

Secretarul general al ONU, António Guterres, a declarat: „Ar fi o eroare periculoasă să ne gândim la Holocaust ca fiind pur și simplu rezultatul nebuniei unui grup de naziști criminali. Dimpotrivă, Holocaustul a fost punctul culminant al mileniilor de ură, de căutare de țapi ispășitori și de discriminare care vizează evreii, ceea ce acum numim antisemitism.”

Respingem orice negare sau denaturare a Holocaustului ca eveniment istoric, în totalitate sau parțial și condamnăm fără rezervă toate manifestările de intoleranță religioasă, incitare, hărțuire sau violență împotriva persoanelor sau comunităților bazate pe originea etnică sau credința religioasă, ori de câte ori apar.

În acest sens, acționăm în conformitate cu definiția de lucru a negării și distorsiunii Holocaustului elaborată de experții Alianței Internaționale pentru Comemorarea Holocaustului (IHRA) și adoptată de cele 31 de țări membre ale IHRA în cadrul reuniunii plenare a IHRA de la Toronto, la 10 octombrie 2013, care sună în felul următor:

„Prezenta definiție este o expresie a conștientizării faptului că negarea și distorsionarea Holocaustului trebuie să fie combătute și denunțate la nivel național și internațional și trebuie examinate la nivel global. Prin urmare, IHRA adoptă următoarea definiție, fără valoare juridică, ce va fi utilizată ca instrument de lucru.

Negarea Holocaustului este un discurs sau un element de propagandă ce neagă realitatea istorică și dimensiunea exterminării evreilor de către naziști și aliații acestora din timpul celui de-al doilea Război Mondial, cunoscute sub numele de Holocaust sau Shoah. În mod particular, negarea Holocaustului se referă la orice tentativă de a susține că Holocaustul/Shoah-ul nu a avut loc.

Negarea Holocaustului poate include negarea publică sau punerea sub semnul întrebării, în mod public, a principalelor mecanisme de exterminare (precum camerele de gazare, ucideri în masă, înfometare și tortură) sau negarea/punerea sub semnul întrebării a intenției de a comite genocid împotriva poporului evreu.

Negarea Holocaustului este, în variatele sale forme, o expresie a antisemitismului. Încercarea de a nega genocidul împotriva evreilor constituie un efort de a exonera regimul național-socialist și antisemitismul de vina sau responsabilitatea pe care au avut-o în genocidul poporului evreu. Alte forme ale negării Holocaustului includ culpabilizarea evreilor pentru exagerarea sau crearea Shoah-ului în scopuri politice sau financiare, în sensul în care Shoah-ul a fost rezultatul unei conspirații a evreilor. În această teză, obiectivul este de a responsabiliza evreii și a relegitima antisemitismul.

Obiectivele negării Holocaustului sunt, de cele mai multe ori, reabilitarea unui antisemitism explicit și promovarea ideologiilor politice și a condițiilor ce permit tocmai repetarea tipului de eveniment pe care îl neagă.

Distorsiunea Holocaustului se referă, inter alia, la:

Eforturi intenționate de a scuza sau minimaliza impactul Holocaustului sau a elementelor sale principale, inclusiv colaboratori și aliați ai Germaniei naziste;
Minimalizarea masivă a numărului victimelor Holocaustului, în contradicție cu informațiile ce provin din surse credibile;
Încercări de a susține că evreii și-au cauzat propriul genocid;
Declarații ce prezintă Holocaustul ca fiind un eveniment istoric pozitiv. Aceste declarații nu sunt, în sine, negări ale Holocaustului, dar sunt strâns legate de negarea Holocaustului și constituie o formă radicală de antisemitism. Aceste declarații ar putea sugera inclusiv faptul că Holocaustul nu și-a îndeplinit obiectivul final de a oferi așa-numita „soluție finală a problemei evreiești”;
Încercări de a dilua responsabilitatea pentru utilizarea lagărelor de concentrare și ale morții de către Germania nazistă, prin susținerea existenței unei responsabilități a unor alte națiuni sau grupuri etnice.”

Ne angajăm să-i educăm pe studenții noștri și să-i conștientizăm față de orice tip de genocid, în conformitate cu definiția genocidului oferită de istoricul și cărturarul israelian profesorul Yehuda Bauer, o autoritate distinsă și foarte respectată în domeniul istoriei Holocaustului și a studiilor de genocid:

„[Genocidul este] distrugerea planificată, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, a unui grup rasial, național sau etnic, prin următoarele mijloace:

(a) uciderea selectivă în masă a elitelor sau a unor părți ale populației;

(b) eliminarea culturii naționale (rasiale, etnice) și a vieții religioase cu intenția de „deznaționalizare”;

(c) aservirea, cu aceeași intenție;

(d) distrugerea vieții economice naționale (rasiale, etnice), cu aceeași intenție;

(e) decimarea biologică prin răpirea copiilor sau prevenirea vieții normale de familie, cu aceeași intenție…. [Holocaustul este] anihilarea fizică planificată, din motive ideologice sau pseudo-religioase, a tuturor membrilor unui grup național, etnic sau rasial.”

PRINCIPII DE BAZĂ ALE MISIUNII INSTITUTULUI

ISHG se bazează pe ideea că genocidurile cunoscute de istorie nu au apărut de nicăieri sau exclusiv prin controlul celor aflați la putere, ci datorită faptului că sentimentele de ură și excludere față de anumite grupuri de oameni au pătruns profund în părți importante a societății. Motivul de bază al genocidurilor a fost în primul rând faptul că unele minorități erau considerate obstacole sau bariere în calea realizării viziunii și/sau a proiectelor de viitor ale societăților majoritare.

În acest cadru, Holocaustul este un genocid având o natură fără precedent, cu scop internațional și cu intenție globală, conceput și realizat de la faza de proiectare până la execuție de către instituțiile statelor în cauză. Holocaustul a fost definit de Comisia pentru Studiul Holocaustului din România condusă de Elie Wiesel drept persecuția organizată de stat, sistematică și exterminarea evreilor europeni de către Germania nazistă și aliații săi colaboratori între 1933 și 1945. Nu numai evreii au fost persecutați și ucis în această perioadă. Persecuția și arestările în masă au avut loc și împotriva altor grupuri etnice precum sinti și romi, persoane cu dizabilități, oponenți politici, homosexuali și alte grupuri țintă identificate ca grupuri de persoane „diferite”, etichetate ca „alții” și excluse de la protecția acordată membrilor societății.

Având în vedere teritoriul actual al României, dar și teritoriile aflate sub administrație română sau maghiară în timpul celui de-al doilea război mondial, responsabilitatea principală pentru planificarea și implementarea Holocaustului revine:

Autoritățile române ale vremii, pentru exterminarea evreilor din Basarabia, Bucovina, Vechiul Regat al României și Transilvania de Sud, precum și din Transnistria;
Autoritățile maghiare ale vremii, pentru exterminarea comunităților evreiești din Transilvania de Nord și teritoriile istorice ale Galiției;
Autoritățile germane ale vremii, pentru sprijinirea României și Ungariei în efortul de distrugere a comunităților evreiești locale din aceste țări.

Institutul pentru Studii de Holocaust și Genocid din cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării al Universității Babeș ‒Bolyai din Cluj a fost înființat în anul 2014.

Scopul ISHG este educarea și cercetarea în domeniul Holocaustului și genocidurilor.

În acest sens, ISHG va avea în vedere:

‒ Dezvoltarea și introducerea de cursuri despre Holocaust, studii de genocid, studii de negaționism în toate formele sale de exprimare etc. adresându-se în principal studenților departamentelor de științe politice, administrație publică, jurnalism și comunicare ale facultății, cu deschidere totală față de studenții de la nivelele de licență, master și doctorat de la alte specializări și facultăți ale universității și din alte universități din țară și din străinătate și vor avea ca scop familiarizarea acestora cu subiectele amintite și creșterea gradului de conștientizare a acestora prin completarea lacunelor de cunoștințe acumulate în anii de formare preuniversitară, inclusiv prin cursuri inter- și multidisciplinare,

‒ Inițierea de cursuri, seminarii și conferințe pentru lideri de opinie (jurnaliști, politologi, sociologi, asistenți sociali, etc.) și personalități științifice și culturale din toată țara, precum și dezvoltarea de programe de formare adecvate și sensibilizarea acestora cu privire la chestiuni legate de studiile de Holocaust și genocid,

‒ Lansarea unor programe de cercetare independente sau în cooperare cu instituții și organizații din țară și străinătate care au preocupări similare, cercetări care nu se vor concentra pe reproducerea rezultatelor deja obținute, ci mai degrabă pe umplerea lacunelor din stadiul actual al cercetării Holocaustului și genocidurilor (de exemplu, printr-o atenție specială acordată Holocaustului din Europa de Sud-Est și regiunile din fosta Uniune Sovietică, unde guvernele și forțele militare ale Ungariei și României acelor vremi au jucat un rol important, etc.), atrăgând în programele sale educaționale și de cercetare în principal studenți de la nivelele licență, master și doctorat, dar și membri ai personalului facultății și ai universității.

Programele educaționale ale institutului se vor concentra pe următoarele teme:

– Istoria Holocaustului și abordarea sa istoriografică,

– Negarea Holocaustului după cel de-al doilea război mondial, inclusiv în perioada post-comunistă,

– Studii ale diferitelor aspecte specifice ale Holocaustului,

– Studii de genocid, incluzând următoarele:

a) studii de caz și studii comparative de genocid (de exemplu, genocidul armean, genocidul din Rwanda, genocidul din Timor ‒ asemănări și diferențe cu Holocaustul);
b) genociduri și crime împotriva umanității;
c) genocid și „curățire etnică” (fosta Iugoslavie);
d) negarea genocidurilor;
e) urmărirea penală a autorilor genocidurilor (tribunalele de la Nürnberg, tribunalele penale internaționale pentru fosta Iugoslavie și Rwanda);
f) urmărirea penală la nivel local;
g) aspecte ale prevenirii genocidului.

– Studii de martirologie competitivă și memorie competitivă.

Programele de cercetare ale institutului vor fi complementare și nu duplicative față de cele ale altor instituții din țară și străinătate, încercând să umple lacunele în cunoștințele actuale despre Holocaust și genociduri și se vor concentra pe următoarele domenii principale:

– cercetări menite să identifice arhive importante cunoscute și accesibile despre Holocaustul din România, respectiv din Transilvania de Nord,

– cercetări destinate identificării surselor de știri despre Holocaustul din România, respectiv din Transilvania de Nord, cu prelucrarea ulterioară a acestora,

– editarea și publicarea unor colecții de documente de arhivă și materiale de presă, de bază sau specifice, despre Holocaustul din România și Transilvania de Nord,

– identificarea victimelor Holocaustului și, dacă este posibil, stabilirea unei evidențe complete a acestora,

– identificarea, colectarea și cercetarea materialelor și documentelor (original sau copie) aflate în posesia persoanelor fizice, digitalizarea și publicarea acestora,

– cercetarea și identificarea surselor umane relevante și intervievarea acestora (istoria orală), cu prelucrarea și publicarea ulterioară a rezultatelor,

– cercetări privind rolul diferitelor partide, organizații și grupuri religioase în escaladarea antisemitismului și distrugerea evreilor în timpul Holocaustului și în organizarea și desfășurarea altor genociduri,

– cercetarea diferitelor genociduri, în special în Europa, dar și a altor țări de pe continente diferite,

– sponsorizarea unor burse pentru studenții de nivel licență, master și doctorat, precum și pentru tinerii cercetători postdoctorali, în primele etape ale cercetărilor acestora pe probleme de studii de Holocaust și genocid,

– organizarea de ateliere și simpozioane de cercetare la nivel național, regional și internațional pentru a explora problemele provocatoare și alte subiecte actuale în domeniul studiilor de Holocaust și genocid.