Institutul
pentru Studii
de Holocaust
și Genocid
S T A T U T U L
Institutului pentru Studii de Holocaust şi Genocid din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării a Universităţii Babeş-Bolyai
Având în vedere concluziile şi recomandările formulate în Raportul final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România (Comisia Wiesel), precum şi imperativele cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului României nr. 31/2002, aprobată prin Legea nr. 107/2006, cu modificările şi completările ulterioare, observând stadiul şi calitatea programelor educative şi de cercetare indigene şi internaţionale în domeniu, ţinând cont în mod primordial de faptul că lipsa educaţiei, cercetării şi diseminării rezultatelor acesteia conduc la scăderea gradului de conştientizare şi la sporirea fenomenelor antisemite şi xenofobe, a manifestărilor de intoleranţă etnică, religioasă şi rasială, de negare, relativizare sau trivializare a Holocaustului, respectiv a celor de martirologie competitivă şi memorie competitivă în rândul noilor generaţii, şi de asemenea pornind de la realitatea lacunelor educaţiei preuniversitare şi universitare în acest domeniu şi în mod special constatând faptul că în universităţile din România nu există niciun institut sau program cu scop primordial de a promova educaţia şi cercetarea universitară despre Holocaust şi alte genociduri, Consiliul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, întrunit în şedinţă ordinară în data de 26.09.2014,
a decis cu vot unanim
înfiinţarea în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării a Universtiăţii Babeş-Bolyai din Cluj a unui institut specializat pe studii de Holocaust şi genocid.
1. Denumirea institutului în limba română este:
Institutul pentru Studii de Holocaust şi Genocid,
care împreună cu echivalentele sale în limbile maghiară, germană şi engleză, respctiv
Holokauszt- és Genocídiumtanulmányok Intézete (limba maghiară)
Institut für Holocaust- und Genozid Studien (limba germană)
Institute for Holocaust and Genocide Studies (limba engleză)
se constituie în denumirea oficială a institutului.
2. Sediul institutului este acelaşi cu sediul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, adică: Str. Teodor Moşoiu nr. 71, 400132 Cluj-Napoca.
3. Scopul institutului este în mod primordial educaţia şi cercetarea în domeniul Holocaustului şi a genocidurilor. În acest sens, institutul va avea în vedere:
– elaborarea şi introducerea unor cursuri despre Holocaust, studii de genocid, studii de negaţionism, în toate formele sale de manifestare (de exemplu distorsiune, trivializare, minimalizare, relativizare, inversare şi altele) etc. care se vor adresa cu precădere studenţilor departamentelor de ştiinţe politice, administraţie publică, jurnalism şi comunicare din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, cu deschidere totală către studenţii, masteranzii şi doctoranzii de la alte specializări şi facultăţi ale universităţii şi ai altor universităţi din ţară şi din străinătate, şi care vor avea drept scop familiarizarea lor cu aceste subiecte şi conştientizarea lor prin completarea lacunelor acumulate în anii de pregătire preuniversitară, inclusiv prin cursuri inter- şi multidisciplinare (de exemplu cu teme şi conotaţii literare, de artă, de film sau de reprezentare sociologică),
– iniţierea unor cursuri, seminarii şi conferinţe pentru lideri de opinie (jurnalişti, politologi, sociologi, lucrători sociali etc.) şi personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale din întreaga ţară şi elaborarea unor programe adecvate de pregătire şi conştientizare a acestora în domeniul Holocaustului şi al genocidurilor,
– iniţierea unor programe de cercetare de sine stătătoare sau în cooperare cu alte instituţii şi organizaţii din ţară şi din străinătate cu preocupări similare, cercetări care nu se vor axa pe reproducerea unor rezultate deja obţinute, ci care vor avea în vedere umplerea lacunelor existente în stadiul actual al cercetărilor despre Holocaust şi genocid (de exemplu printr-o atenţie specială acordată Holocaustului din Europa de sud-est şi regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, unde administraţia şi forţele militare ungare sau române ale epocii au jucat un rol important, etc.), în mod primordial prin atragerea în programele educative şi de cercetare a studenţilor de la cursuri de bază, programe master şi doctorale şi a personalului didactic al facultăţii şi al Universităţii Babeş-Bolyai.
4. Conducerea institutului
Institutul pentru Studii de Holocaust şi Genocid este condus şi administrat de către un Consiliu de administraţie care va decide în privinţa bugetelor anuale de venituri şi cheltuieli, va aproba proiectele educaţionale şi de cercetare, va decide asupra problemelor de personal ale institutului şi va supraveghea modul de utilizare al patrimoniul, al arhivei şi al colecţiilor proprii ale institutului.
Vor fi invitate personalităţi de seamă din ţară şi din străinătate, cu activitate bogată în domeniile de expertiză specifice, să facă parte din Consiliul ştiinţific al institutului. Consiliul ştiinţific va jalona principalele direcţii educaţionale şi de cercetare şi va formula critici asupra activităţii educaţionale şi de cercetare ori de câte ori este nevoie.
5. Arhiva şi colecţiile institutului
Institutul pentru Studii de Holocaust şi Genocid va putea să-şi constituie propria arhivă de documente şi manuscrise, precum şi propria bibliotecă şi colecţie de obiecte legate de domeniul său de activitate. Aceste arhive şi colecţii se vor putea afla fizic într-o incintă separată, proprie institutului, dar din punct de vedere legal vor face parte din patrimoniul facultăţii, respectiv a bibliotecii facultăţii.
Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării se angajează faţă de potenţialii donatori şi testatari să păstreze în cele mai bune condiţii şi să transmită generaţiilor viitoare atât arhiva şi biblioteca, cât şi celelalte colecţii ale institutului şi să sprijine dezvoltarea şi prelucrarea viitoare a acestora.
Pentru a asigura realizarea acestor scopuri şi a unei bune cooperări cu instituţii similare, institutul va putea face schimburi de materiale de arhivă şi alte resurse de educaţie şi de cercetare cu alte instituţii care activează în domeniul studiilor Holocaustului şi al genocidurilor.
Arhiva, biblioteca şi colecţiile institutului sunt publice, cu excepţia materialelor a căror consultare publică donatorii sau testatarii acestora vor decide să le restricţioneze.
6. Veniturile şi cheltuielile institutului vor fi prevăzute în bugetul său, care va fi întocmit anual.
Veniturile institutului vor proveni din următoarele surse:
– resurse financiare asigurate din bugetul statului sau al unor instituţii bugetare ordonatoare de credit,
– resurse asigurate din veniturile Universităţii Babeş-Bolyai,
– resure asigurate din veniturile Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării,
– resurse obţinute din finanţări ale unor proiecte de educare şi de cercetare proprii sau efectuate în cooperare cu alte instituţii,
– resurse obţinute din partea unor donatori instituţionali sau persoane fizice, din ţară şi din străinătate, precum şi din
– donaţii anonime şi
– legate.
Cheltuielile institutului vor fi cele ocazionate de activitatea educaţională şi de cercetare, incluzându-le pe cele pricinuite de spaţiile şi utilităţile folosite, de personal, de materiale, de deplasare şi de servicii necesare bunei funcţionări.
Instituţiile şi persoanele fizice vor putea face donaţii institutului atât cu titlu general, pentru îndeplinirea obiectivelor sale, cât şi cu titlu dedicat, pentru obiective specifice mutual agreate de către donator şi donatar.
Institutul va putea să denumească unele dintre fondurile şi programele sale după numele donatorilor în cauză, cu acordul celor din urmă. De asemenea, institutul va putea face public numele donatorilor instituţionali şi privaţi, cu acordul acestora, şi va putea acorda distincţii celor mai importanţi donatori şi susţinători.
7. Considerentele şi principiile de bază ale misiunii institutului
Institutul pentru Studii de Holocaust şi Genocid are la bază ideea că genocidurile pe care istoria le-a cunoscut de obicei nu au apărut din senin sau exclusiv la comanda celor aflaţi la putere, ci urmare faptului că sentimentele de ură şi de excludere faţă de anumite grupuri de oameni au pătruns foarte adânc societăţile în cauză. Motivul de bază al genocidurilor a fost în mod primordial faptul că anumite minorităţi au fost considerate piedici sau bariere în calea realizării unor viziuni şi/sau a unor proiecte de viitor ale respectivelor societăţi majoritare.
În acest cadru Holocaustul este un genocid cu caracter fără precedent, internaţional ca scop şi global ca intenţie, fiind proiectat şi dus la îndeplinire din faza de concepţie până la cea de execuţie de către instituţiile statelor implicate. Holocaustul a reprezentat persecuţia sistematică organizată de stat şi exterminarea evreilor europeni de către Germania nazistă, de către aliaţii şi colaboratorii săi între anii 1933 şi 1945. Nu numai evreii au fost urmăriţi, persecutaţi şi ucişi în această perioadă. Persecuţii şi arestări în masă au avut loc şi împotriva altor grupuri etnice, ca de exemplu sinti şi roma, împotriva persoanelor cu dizabilităţi mentale, a oponenţilor politici, a homosexualilor şi a altor grupuri ţintă identificate drept grupuri de oameni „diferiţi”, etichetaţi drept „alţii” şi excluşi din protecţia acordată membrilor societăţii.
Raportat la teritoriul României de azi, la teritoriile aflate în perioada celui de-al doilea război mondial sub administraţie română sau ungară, responsabilitatea principală pentru planificarea şi punerea în practică a Holocaustului o poartă:
1. Autorităţile române ale epocii pentru exterminarea evreimii din Basarabia, Bucovina, Vechiul Regat şi Transilvania de sud,
2. Autorităţile române ale epocii pentru exterminarea evreimii din Transnistria,
3. Autorităţile ungare ale epocii pentru Transilvania de nord (incluzând Maramureşul istoric şi Partiumul),
4. Autorităţile ungare ale epocii pentru teritoriile Galiţiei istorice,
5. Autorităţile germane ale epocii pentru concursul şi sprijinul acordat României şi Ungariei în distrugerea comunităţilor evreieşti autohtone din aceste ţări.
Pe teritoriile descrise mai sus, numărul victimelor exterminate care cad în responsabilitatea României se ridică la 280-380 de mii, iar cele care cad în responsabilitatea Ungariei însumează 150-160 de mii de victime. Numărul total al evreilor ucişi, originari de pe teritoriul României de azi se ridică la 405-515 de mii, la care se adaugă un număr de cca. 11 mii de victime aparţinând comunităţilor roma şi sinti (din aproximativ 25 de mii deportaţi în Transnistria).
Distrugerea comunităţilor evreilor din România
Un procent semnificativ al comunităţii evreieşti din România a fost distrus în perioada celui de-al doilea război mondial. Deportarea şi uciderea sistematică au fost aplicate evreilor din Basarabia, Bucovina şi judeţul Dorohoi. Transnistria, partea din Ucraina ocupată aflată sub administraţie românească, a fost folosită ca un imens spaţiu pentru uciderea evreilor. Autorităţile române au organizat pogromuri şi alte acţiuni de violenţă în masă şi în Vechiul Regat, cele mai cunoscute fiind cele de la Bucureşti, Iaşi, Galaţi, etc. şi au avut în vedere şi deportarea în masă în tabere de exterminare naziste din Polonia ocupată (Belzec) a întregii evreimi din Vechiul Regat, plan care din fericire a rămas nerealizat, dar al cărui studiu este de asemenea important.
Autorităţile române poartă principala responsabilitate atât pentru planificarea, cât şi pentru punerea în practică a Holocaustului din România. Aceasta include:
– deportarea şi exterminarea sistematică a majorităţii evreilor din Basarabia şi Bucovina, precum şi a unor evrei din alte zone ale României (Vechiul Regat, Transilvania de sud, Banat), în Transnistria,
– uciderea în masă a evreilor români şi a celor locali în Transnistria,
– execuţiile masive ale evreilor din timpul pogromului de la Iaşi,
– discriminarea şi degradarea sistematică la care au fost supuşi toţi evreii români în timpul administraţiei antonesciene, inclusiv exproprierea bunurilor, concedierea de la locurile de muncă, evacuarea forţată din zonele rurale şi concentrarea lor în capitale de judeţ şi în lagăre, precum şi
– utilizarea masivă a evreilor de sex masculin la muncă forţată sub aceeaşi administraţie.
Evreii au fost supuşi degradării pentru simplul motiv că erau evrei, au pierdut protecţia statului şi au devenit victimele lui. O parte a populaţiei roma din România a fost, de asemenea, supusă deportării şi morţii în Transnistria.
Distrugerea comunităţilor evreilor din Transilvania de nord
Patru cincimi dintre cei cca. 165 de mii de evrei care au trăit în Transilvania de nord (anexată Ungariei la 30 august 1940) au căzut victime ale Holocaustului din Ungaria. Moartea lor cade în responsabilitatea autorităţilor ungare ale epocii. Regimul autocratic al lui Miklós Horthy a fost unul de un antisemitism şi naţionalism extrem de puternic, care prin propaganda sa a creat deja în anii 1930 premisele distrugerii comunităţilor de evrei din Ungaria, incluzând pe cele din Transilvania de nord.
Exterminarea evreimii din Transilvania de nord s-a realizat în mai multe etape, incluzând:
– deportări nesistematice din comitatele secuieşti (octombrie-decembrie 1940),
– deportări şi exterminări prin gloanţe pe teritoriile Galiţiei (1941-1942),
– muncă forţată pentru bărbaţi (1942-1944),
– deportări în masă în lagărele morţii din Polonia ocupată de Germania (mai-iunie 1944), prin lagărul Auschwitz-Birkenau.
O bună parte dintre evreii din Transilvania de nord care din faţa deportărilor în masă din primăvara anului 1944 s-au refugiat la Budapesta, au împărtăşit soarta evreilor budapestani, ajungând în diferite ghetouri, în marşuri ale morţii şi fiind exterminaţi în cursul atrocităţilor puse în practică de regimul Horthy, respectiv Szálasi (sau nyilaşist).
Având în vedere aceste fapte, Institutul pentru Studii de Holocaust şi Genocid delimitează în mod foarte clar studierea şi cercetarea Holocaustului – pe care îl consideră un genocid special, unic al istoriei omenirii, şi împotriva repetării căruia depune toate eforturile – de cel al studierii şi cercetării diferitelor alte genociduri pe care omenirea le-a cunoscut şi le cunoaşte şi în zilele noastre, şi împotriva producerii şi proliferării cărora institutul ia de asemenea cea mai fermă poziţie.
Institutul se va implica în acelaşi timp în studierea Holocaustului din alte ţări europene, precum şi a altor genociduri europene sau de pe alte continente. O atenţei specială va fi acordată studierii, cercetării, analizei şi documentării genocidurilor regionale şi locale europene ale secolului 20. Exemple: genocidul comis de Turcia împotriva armenilor, fenomenul Gulag din ţările comuniste, crimele în masă cu scopul curăţirii etnice din spaţiul ex-iugoslav şi altele.
8. Programele de bază ale institutului
A. Programele educaţionale ale institutului vor fi axate pe următoarele teme majore:
– Istoria Holocaustului şi abordări istoriografice ale acesteia,
– Negarea Holocaustului în perioada de după cel de-al doilea război mondial, inclusiv perioada postcomunistă,
– Studii ale diferitelor aspecte concrete ale Holocaustului,
– Studii de genocid, incluzând următoarele aspecte:
a) Studii de caz şi de genocid comparativ (spre exemplu: genocidul armenesc, genocidul din Rwanda, genocidul din Timor – asemănări şi deosebiri faţă de Holocaust);
b) Genocid şi crime împotriva umanităţii;
c) Genocid si „purificare etnică” (fosta Iugoslavie);
d) Negaţionismul genocidar;
e) Urmărirea judiciară a genocidarilor (tribunalele din Nürnberg, tribunalele Internaţionale ale Crimelor din fosta Iugoslavie si Rwanda);
f) Urmărirea judiciară la nivel local;
g) Aspecte ale prevenţiei genocide
– Studii de martirologie competitivă şi memorie competitivă.
B. Programele de cercetare ale institutului vor fi complementare şi nu duplicative faţă de alte instituţii similare din ţară şi din străinătate, încercând să umple lacunele cunoştinţelor actuale despre Holocaust şi genocid şi se vor orienta spre următoarele direcţii principale:
– Cercetări menite să identifice, să facă cunoscute şi accesibile principalele fonduri arhivistice referitoare la Holocaustul din România, respectiv cel din Transilvania de nord,
– Cercetări vizând identificarea surselor de presă referitoare la Holocaustul din România, respectiv cel din Transilvania de nord, cu prelucrarea ulterioară a acestora,
– Alcătuirea şi publicarea unor colecţii de documente arhivistice şi de presă, de bază sau specifice, referitoare la Holocaustul din România, respectiv Transilvania de nord,
– Identificarea victimelor Holocaustului şi întocmirea unei evidenţe nominale cât mai complete a acestora,
– Identificarea, adunarea şi cercetarea materialelor şi documentelor (în original sau în copie) aflate în posesia unor persoane fizice, digitizarea şi publicarea acestora,
– Cercetarea şi identificarea surselor umane relevante şi intervievarea lor (oral history), cu prelucrarea şi publicarea ulterioară a rezultatelor,
– Cercetări vizând rolul diferitelor partide, organizaţii şi culte religioase în escaladarea antisemitismului şi în distrugerea comunităţilor evreieşti în timpul Holocaustului, precum şi în organizarea şi desfăşurarea altor genociduri,
– Cercetări ale diferitelor genociduri, în special a celor din Europa, dar şi a celor din ţările altor continente,
– Sponsorizarea unor burse de cercetare pentru studenţi, masteranzi, doctoranzi şi ale cercetătorilor tineri aflaţi în perioade postdoctorale timpurii, şi care lucrază pe teme de studii de Holocaust şi genocid,
– Organizarea de workshop-uri şi simpozioane de cercetare la nivel naţional, regional şi internaţional, în vederea exploatării chestiunilor provocatoare şi a altor teme de actualitate din domeniul studiilor de Holocaust şi genocid.
C. Programe de diseminare a rezultatelor cercetărilor
Institutul se va preocupa de diseminarea rezultatelor obţinute în cadrul programelor de cercetare proprii prin publicarea unei serii de volume şi a unui buletin electronic informativ şi ori îşi va crea o revistă proprie, ori va acţiona în direcţia unui parteneriat cu Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel” şi alte universităţi din ţară în vederea dezvoltării în continuare a revistei Holocaust – Studii şi cercetări, contribuind astfel la crearea unei reviste puternice, de statură internaţională şi la acreditarea acesteia în baze de date internaţionale relevante. Institutul îşi va crea un site propriu pe internet, care poate fi şi cu acces de pe site-ul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării.
De asemenea institutul va organiza în mod periodic conferinţe ştiinţifice, seminarii şi mese rotunde cu specialişti în domeniu, formatori de opinie, personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale, în cadrul cărora va face cunoscute rezultatele obţinute.
D. Programe de conservare a documentaţiei şi a probelor testimoniale
Institutul va iniţia şi va conlucra cu alte instituţii interesate din ţară şi din străinătate pentru realizarea unui program vizând digitizarea documentelor şi probelor testimoniale referitoare la Holocaustul din România şi din Transilvania de nord şi va căuta finanţare naţională şi internaţională pentru realizarea acestui program. Materialele digitizate vor fi puse la dispoziţia publicului prin publicarea acestora pe internet.
9. Relaţii cu alte instituţii din domeniu
Institutul pentru Studii de Holocaust şi Genocid va colabora cu o serie de instituţii din ţară şi din străinătate care au drept scop studierea, cercetarea şi conservarea adevărului istoric al Holocaustului şi al altor genociduri.
A. Instituţii din ţară:
– Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, Bucureşti,
– alte universităţi majore de stat din ţară, în special Universitatea din Bucureşti, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi Universitatea de Vest din Timişoara,
– Arhivele Naţionale ale României şi direcţiile judeţene ale acestei instituţii,
– Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii,
– Centrul de Studii Ebraice „Goldstein Goren” din cadrul Facultăţii de Litere a Universitaţii din Bucureşti,
– Centrul de Istoria Evreilor şi Ebraistică din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi,
– Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de nord, Şimleu Silvaniei,
– Muzeul Culturii Evreiești din Maramureș – Casa Memorială Elie Wiesel, Sighetu Marmaţiei,
– Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, Bucureşti, şi
– Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România.
B. Instituţii din străinătate:
– Jack, Joseph and Morton Mandel Center for Advanced Holocaust Studies / United States Holocaust Memorial Museum, Washington DC, SUA
– The Rosenthal Institute for Holocaust Studies / Graduate School and University Center of The City University of New York, NY, SUA,
– Yad Vashem – The Holocaust Martyrs’ and Heroes’ Remembrance Authority, Jerusalem, Israel,
– USC Shoah Foundation Institute for Visual History and Education / University of Southern California, CA, SUA,
– Memorial and Museum Auschwitz-Birkenau (Miejsca Pamieci i Muzeum Auschwitz-Birkenau), Oświęcim, Polonia,
– Shoah Memorial (Mémorial de la Shoah), Paris, Franţa,
– Auschwitz Institute for Peace and Reconciliation, New York, SUA,
– International Tracing Service (Internationaler Suchdienst), Bad Arolsen, Germania,
– International Holocaust Remembrance Alliance (IHRA), Berlin, Germania,
– The Vienna Wiesenthal Institute for Holocaust Studies (Wiener Wiesenthal Institut für Holocaust-Studien), Viena, Austria
– NIOD Institute for War, Holocaust and Genocide Studies (NIOD Instituut voor Oorlogs-, Holocaust- en Genocidestudies), Amsterdam, Olanda,
– European Holocaust Research Infrastructure / King’s College, Londra, Marea Britanie,
– Institute for War & Peace Reporting, Londra, Marea Britanie,
– Center for Holocaust Studies, Kiev, Ucraina,
– Holocaust Memorial and Documentation Center (Holokauszt Dokumentációs Központ és Emlékhely), Budapesta, Ungaria,
– Hungarian Jewish Archives (Magyar Zsidó levéltár), Budapesta, Ungaria,
– Topography of Terror (Topographie des Terrors), Berlin, Germania,
– Center for the Study of the History and Sociology of World War II / National Research University, Higher School for Economics, Moscova, Rusia,
– Center for Holocaust Research (Institut für Zeitgeschichte), München, Germania,
– alte organizaţii şi instituţii implicate în activităţi legate de domeniile studiilor de Holocaust şi genocid.
Cluj, la 26 septembrie 2014
Întocmit,
Conf. univ. dr. Tibori Szabó Zoltán
Note:
[1] Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România. Raport final. Preşedinte comisie: Elie Wiesel. Tuvia Friling, Radu Ioanid, Mihail E. Ionescu (eds.). Polirom, Iaşi, 2005. Vezi şi: http://www.inshr-ew.ro/raportul-wiesel; accesat: 15.07.2014 (în cele ce urmează: Raport final)
[2] Raport final, 388.
[3] Raport final, 178.
[4] Tibori Szabó, Zoltán: Erdélyi zsidó sors a holokauszt után [Soarta evreimii transilvane după Holocaust]. In: Braham, Randolph L.–Tibori Szabó, Zoltán (eds.): Az észak-erdélyi holokauszt földrajzi enciklopédiája [Enciclopedia geografică a Holocaustului din Transilvania de nord]. Park Kiadó–Koinonia, Budapest–Kolozsvár [Cluj-Napoca], 2008, 470.
[5] Raport final, 387.